Copy code to clipboard

Prov.19:11 „Chibzuința unui om îi dă răbdare; este o onoare pentru el să treacă peste o insultă”

 

Unul din subiectele actuale pentru fiecare din noi este cum reacționăm vis-a-vis de ofensă. Putem fi creștini foarte buni dar în domeniul ofensei și a reacțiilor noastre în fața ei să ne purtăm ca niște bebeluși. Zilnic avem de a face cu acest test, fie că îl trecem fie îl cădem. Dacă nu realizăm asta poate ne aflăm în ciclul primar când de fapt ar trebui să fim în ciclul doi.

Noi nu putem schimba felul în care alții ne tratează și ne ofensează decât în mică măsură, în schimb suntem chemați să ne schimbăm atitudinea și reacțiile ce le avem față de ofensă. Dacă cineva își imaginează că va fi tratat corect, cu mult respect, ascultat, înțeles deplin, neofensat, dacă ne imaginăm că avem de-a face cu o societate dreaptă, corectă în care valorile și caracterul contează … ne vom lovi de trista realitate că lucrurile nu stau nici pe departe așa. Noi suntem responsabili în primul rând nu de acțiunile celor din jur ci de reacțiile noastre!

Poate ofensa să lucreze ceva bun în mine? Atunci când mă simt poate nedreptățit, dezamăgit, mințit sau întristat? Ofensa poate lucra ceva bun în mine doar dacă acționez cum trebuie, altfel poate alimenta un rezervor ce va duce la pagube mari pentru mine atât spiritual, cat și fizic și emoțional. În ofensă vedem cât de vulnerabili și sensibili suntem, vedem cât de repede ne aprindem și cât de ușor putem să acționăm și să vorbim în mod greșit.

În ofensă ni se cere să oferim iertare și să acționăm în felul în care suntem noi și cum este bine. Să fim oameni blânzi, ceea ce nu înseamnă că suntem fără personalitate ci înseamnă că am învățat să ne controlăm pornirile și nu suntem robii instinctelor primare. Cu cât îți cunoști și îți asumi reacțiile legate de ofensă ai ocazia și oportunitatea să lucrezi în dreptul tău.

Învățați de la mine a spus Isus, căci eu sunt blând și smerit cu inima. Isus este modelul și ajutorul nostru. Apelând la ajutorul Lui noi ne recunoaștem și dependența dar și neputința. Un creștinism care nu este împuternicit de Cristos nu este creștinism. Relația cu Cristos nu este doar ceva formal în care ne disciplinăm să citim ceva și apoi să ne rugăm ci este o împuternicire profundă și o infuzare a vieții de biruință a lui Cristos în noi.

Doamne ai milă de noi și ajută-ne în neputințe.