Rugăciunea în contextul ispitei

Întotdeauna privim grădina Ghețimani ca fiind un loc ai ispitirii pentru Isus Cristos. Ghețimani a fost însă un loc al împuternicirii, al revărsării puterii lui Dumnezeu peste Isus Cristos astfel încât El să poată suferi crucea. Grădina Ghețimani a fost defapt locul în care Cristos se ascundea când avea nevoie de putere dumnezeiască.

Dacă Biserica ar putea înțelege și primi această revelație în inima ei – necesitatea noastră zilnică de a sta mai întâi în prezența lui Dumnezeu pentru a primi putere și apoi să mergem în lume și să trăim viața lui Dumnezeu în noi – lucrurile s-ar schimba în mod radical. Majoritatea dintre noi pornim să ne confruntăm cu ispitele lumii fără a sta în acest loc al prezenței lui Dumnezeu.

Ne mai mirăm că avem parte de un creștinism atât de slab?

Priviți acest verset:

După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită." (Luca 22:39-40).

Întrebarea care se pune acum este următoarea: ce se întâmplă dacă nu ne rugăm? Cristos le-a spus „rugați-vă ca să nu cădeți în ispită". În cel mai întunecat ceas din istorie, locul în care Fiul lui Dumnezeu aleargă este acest loc al rugăciunii. Când sunt vremuri de încercare, când sunt vremuri de apăsare peste nou, unde alergăm? Avem noi un Ghețimani al nostru? Majoritatea dintre noi încercăm să stăm în fața ispitelor acesti lumi fără un duh de rugăciune peste viețile noastre, iar când suntem ispitiți, cădem cu ușurință deoarece nu am cultiva puterea dumnezeiască în noi, care vine prin rugăciune. Din pricina aceasta este creștinismul nostru tot mai slab. Din pricina aceasta există un exod al oamenilor din biserică în lume. Câtă vreme vom scoate rugăciunea din bisericile noastre, nu ne va fi mai bine, ci din contră.

Mai departe, Fiul lui Dumnezeu S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage, zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta." (Luca 22:41-42). Avem aici un crâmpei a ceea ce s-a rugat Domnul Isus, o descoperire a confruntării omului Său lăuntric. El se lupta, se confrunta în sine pentru a trece peste momentul care îi sta înainte. Cristos a simțit povara de peste inima lui, ceea ce l-a condus apoi în Ghețimani. A simțit că ființa lui este copleșită de povara întnericului care năvălește peste El. Aleargă astfel în grădina Ghețimani, le spune ucenicilor „rugați-vă împreună cu Mine", iar în vreme ce ucenicii dorm de întristare, El se luptă pentru biruință.

Biserica trebuie să învețe că avem nevoie de acest loc al rugăciunii mai întâi de orice, pentru a avea biruință. De aceea este important să îți începi ziua în rugăciune. Ai nevoie de biruință pentru ziua care îți stă înainte. Acesta a fost locul biruinței lui Cristos. De aceea a avut El putere să stea pe cruce, să tacă, să nu spună nicio vorbă... Dar El s-a împotrivit. Nu s-a lăsat cuprins de mânie pe cruce, sfârșind astfel istoria și lumea. El rămâne în supunere față de Tatăl deoarece era puternic în omul lăuntric.

Știți ce se întâmplă imediat după ce Isus rostește „facă-se nu voia Mea, ci a Ta"? Vedem acest lucru în versetul următor: a venit un înger pentru a-L întări (v. 43). Dumnezeu Îi răspunde imediat. Dacă oamenii nu vin să te întărească în vremuri de nevoie, Dumnezeu are îngeri care să îndeplinească această slujbă.

După acest episod, Cristos este cuprins de un chin sufletesc. Care este oare motivul? Doar Fiul lui Dumnezeu nu a păcătuit niciodată! El nu a cunoscut ce înseamnă păcatul. Trebuie să înțelegem aici ce înseamnă să fii mijlocitor. A fi mijlocitor nu înseamnă să te rogi la microfon, să te rogi într-un grup mic. A fi mijlocitor înseamnă a lua poverile lui Dumnezeu peste ființa ta și să te lupți în duhul. Mulți au titlul de mijlocitor, dar a fi mijlocitor înseamnă să te îmbraci cu poverile altora și să le porți în rugăciune înaintea Domnului, să te identifici cu nevoia altcuiva și să stai înaintea lui Dumnezeu în stăruință până când Dumnezeu lucrează cu mare putere. Cristos este cuprins aici de un chin ca de moarte și ni se spune că în acel moment El și-a intensificat rugăciunea înaintea lui Dumnezeu:

A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ. (Luca 22:44)

Isus agonizează în rugăciunea Lui înaintea lui Dumnezeu. Ai nevoie de putere din partea lui Dumnezeu pentru a agoniza. Agonia în rugăciune este un nivel superior al rugăciunii înaintea lui Dumnezeu. În mijlocire, poverile altor oameni vin peste tine, iar tu devi asemenea uneui deschizător de drumuri, unui pionier în lumea spirituală pentru acești oameni. Cristos mijlocește aici pentru întreaga lume. El stă înaintea lui Dumnezeu și este biruitor.

Cuvântul lui Dumnezeu ne descoperă mai departe faptul că nerugându-se, ucenicii au căzut în ispită. După Ghețimani urmează episodul cu Petru care Îl urmează pe Isus Cristos de departe. Pentru s-a asigurat că rămâne la o distanță suficient de mare pentru a nu fi prins și arestat și el. În frica sa, Petru păstrează distanța de siguranță. Iar când ajunge în curtea marelui preot, știți ce se întâmplă. De ce? Răspunsul este simplu: „rugați-vă ca să nu cădeți în ispită". Dacă nu te rogi, vei cădea cu siguranță în ispită.

În Luca 18, Domnul Isus ne învață cum să trăim pe acest pământ:

„Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase."

V-ați gândit vreodată de ce, înante de revărsatul zorilor, Domnul Isus era pe genunchi înaintea lui Dumnezeu? Cristos biruia în acea zi în rugăciune!

Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui." (Luca 11:1)

Domnul Isus se ruga zilnic într-un loc anumit, iar ucenicii știau acest lucru. De aceea nu L-au deranjat, ci s-au apropiat de El când a isprăvit. Să se roage este singurul lucru pe care ucenicii îl aduc înaintea Domnului pentru a-i învăța. Probabil că fiecare dintre noi, dacă am fi trăit pe vremea lui Isus Cristos și am fi fost ucenicii Lui, i-am fi cerut Domnului să ne învețe alte lucruri. Fascinat fiind de faptul că El poate umbla pe mare... ce i-ai fi spus? Sau de învierea morților? Sau de curățarea leproșilor? Sau de vindecarea unui sat întreg care doar se atinge de poala hainei Sale. Ucenicii însă observă unde este puterea lui Isus și Îi cer astfel să-i învețe să se roage.

Dacă am prinde această revelație, înțelegând importanța timpului petrecut în rugăciune... Înainte de-a ne confrunta cu ispitele zilnice, să stăm în rugăciune. Casa de rugăciune este grădina Ghețimani pentru mulți dintre noi, locul în care dorim să primim favoare, putere, ungere din partea lui Dumnezeu pentru ca mai apoi să putem sta în fața ispitelor cu care ne vom confrunta de-a lungul zilelor.

Avem o nevoie atât de mare pentru un Ghețimani al nostru, un loc în care stăm înantea lui Dumnezeu cerându-i împuternicire pentru fiecare zi. Din momentul în care nu stai în acest loc, slăbești și deschizi o ușă celui rău să te atace. Vă aduceți aminte ce spune Cuvântul lui Dumnezeu după ce Cristos a fost ispitit în pustie? Ni se spune că Isus a fost plin de putere și diavolul a plecat de la El pentru o vreme. Știți din ce cauză? Diavolul știe când să atace, fiind eficient doar când ești slab. Diavolul a știut că nu are nicio șansă cu Domnul Isus Cristos. Când vede că ești puternic, diavolul te lasă știind că va fi biruit. De aceea te lasă pentru o vreme. Când ești vulnerabil din nou, va veni să te atace. În ceea ce îl privește pe Cristos, confruntările Lui cu diavolul au avut loc doar în momente cheie, în momente ale slăbiciunii.

Cultivă-ți un stil de viață care să înceapă cu acest loc. Rugați-vă ca să nu cădeți în ispită. Aceasta este o cheie pentru biserica lui Isus Cristos! Este imposibil să fii un creștin puternic spiritual dacă nu ești un om al rugăciunii. Martin Luther, nu își începea activitatea zilnică fără a sta mai întâi două ore în rugăciune. Atunci când avea mai multe lucruri de îndeplinit, își prelungea timpul de rugăciune! În zilele noastre, când suntem foarte ocupați, spunem „Ne vedem mai târziu Doamne. Acum sunt ocupat." De ce? Fiindcă nu înțelegem rolul și puterea rugăciunii în viețile noastre. Când suntem ocupați, nu ne mai rugăm, neînțelegând că este locul unde primim putere pentru a birui. În Ghețimani, interesant este că Isus nu ia Tora pentru a se lupta, cu toate că Tora, cuvântul lui Dumnezeu, este puterea lui Dumnezeu. Cristos merge înaintea Tatălui și spune „Tată, aici sunt, facă-se voia Ta". În momentul în care spune „facă-se voia Ta", se arată un înger, Îl întărește și astfel poate duce la capăt lucrarea care i-a fost încredințată.

Oare ce s-ar fi întâmplat dacă Domnul Isus nu ar fi mers în Ghețimani în acele momente? El a știut că trebuie să stea înaintea Tatălui pe măsură ce se apropie momentul crucii. Privind la ce se petrece mai departe, Isus este bătut și maltratat întreaga noapte – nimeni nu poate îndura aceste lucruri prin puterea omenească. Plin de puterea dumnezeiască, Isus a putut suferi crucea, fără să rostească vreun cuvânt care să ducă la distrugerea lumii (să nu uităm faptul că El este Dumnezeu!).