Tronul de judecată al lui Cristos

În 2005 la conferinţa Pasiune pentru Isus" am avut o experienţă unică cu Dumnezeu. L-am auzit pe Mike Bickle vorbind despre o experienţă pe care a avut-o la vârsta de 23 de ani. În această experienţă dânsul era pe genunchi şi-L privea pe Domnul Isus. Nu ştia ce s-a întâmplat şi cum a ajuns în acel loc. Era terifiat de privirea serioasă care se putea citi pe chipul Său. Domnul Isus s-a uitat la el şi i-a zis: „Eşti mântuit, dar viaţa ta este risipită". Ţin minte cum frica de Domnul a venit peste mine. Am luat decizii în acea seară.

Cea mai mare şi mai importantă întâlnire pe care o vei avea vreodată se apropie. Şi este imposibil să îl manipulezi pe Domnul Isus Cristos.

Evrei 9:27 spune faptul că fiecare dintre noi avem o singură şansă pe pământ, ceea ce s-a întâmplat până acum nu mai poate fi schimbat, iar apoi vom sta înaintea tronului lui Dumnezeu.

„Scaunul de judecată" se referă la locul evaluării noastre. Judecată în acest context înseamnă evaluare. Nu se referă la ceva negativ şi la aducerea în lumină a adevărului despre viaţa noastră.

Săptămâna aceasta mi-am reevaluat viaţa, principiile, lucrarea şi am ajuns la aceeaşi concluzie pe care am avut-o şi altă dată: „Ceea ce acel Om îmi va spune în acea zi este cel mai important lucru pentru viaţa mea acum". Acest lucru nu are de-a face nici cu conferinţe, nici cu biserica, lucrarea, ci la ceea ce va fi în mintea Lui cu privire la mine în acea zi.

Nu vreau să simt durerea regretului că am trăit în felul în care în mod obişnuit oamenii înţeleg viaţa de dedicare în acord cu standardele pe care le are Biserica. Ştiu că dacă trăiesc după ceea ce se spune că este dedicare în cultura creştină de azi în loc de ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, voi sta înaintea Domnului Isus şi voi avea această sentinţă: „mântuit, dar viaţa ţi-a fost irosită".

2 Corinteni 10:12: „se măsoară pe ei înşişi prin ei înşişi, nu sunt înţelepţi." Să nu ne mulţumim că suntem mai dedicaţi decât alţii. Trăieşte după standardul dedicării pe care ni-l dă Cuvântul lui Dumnezeu. Nu vreau să trăiesc în competiţia dedicării, ci după standardul Cuvântului lui Dumnezeu.

În ultimii cinci ani au venit atât de mulţi oameni spunându-mi să o las mai încet. Sau că tot ceea ce facem este doar un foc de paie care se va stinge cândva. După mai bine de cinci ani spun că focul se va aprinde şi mai tare şi că singurele momente în care focul s-a stins a fost atunci când am încercat să trăiesc după standardele altora.

Mulţi oameni trăiesc dintr-o perspectivă greşită. Ei pun întrebarea: „Pot să continui să fac asta şi totuşi să fiu mântuit?" Întrebarea e „cât de puţin pot face şi să fiu în împărăţie...? Care este standardul imediat dinaintea tragerii liniei?" Această perspectivă este total greşită. Întrebarea corectă este: „Cât de departe mă vei lăsa să merg în cunoaşterea Ta?"

Doamne şochează-mă acum ca să nu fiu şocat atunci!

Cea mai mare temere pe care o am astăzi este regretul. Regretul pe care îl voi putea simţi în ziua aceea mă frământă mai mult decât orice astăzi. Probabil că regretul pe care unii îl vor simți în acea zi este cea mai sfâşietoare experienţă pe care o poţi trăi. Nu ajungi în iazul cu foc, ci eşti în împărăţia lui Dumnezeu, dar durerea regretului în acea zi legat de cât de mult ne-a dăruit şi ce puţin am făcut cu ceea ce am primit, cât de mult am risipit, chiar dacă am fost mântuiţi va fi mare.

Şi astăzi pot spune că nu regret că mi-am dedicat viaţa acestui lucru. Ştiu că sunt atât de mulţi oameni care vor folosi fiecare verset sau idee imaginabilă să ne dezlipească de dedicarea noastră şi asta doar pentru a-şi proteja, afirma, justifica viaţa lor de compromis şi pasivitate.

Port în inima mea certitudinea că voi sta într-o zi faţă în faţă cu El. Şi El nu mă va întreba cât de mari au fost conferinţele BHOP, câte case de rugăciune, etc. Domnul mă va întreba legat de răspunsul pe care eu l-am dat planurilor şi destinului său pentru viaţa mea. Chemarea mea este să fiu credincios chemării Lui pentru mine.

Romani 14:10 Toţi credincioşii se vor înfăţişa înaintea tronului de judecată.

Necredincioşii nu vor sta înaintea tronului de judecată a lui Cristos. Ei vor sta înaintea tronului mare şi alb (Apocalipsa 20). La tronul de judecată se înfățișează credincioşii.

„tronul de judecată" – când auzim cuvântul judecată spunem „oh nu". Dar judecată înseamnă evaluare. Tronul de judecată (bima) în lumea antică era un termen folosit în societatea romană, un termen foarte uzual. Tronul de judecată era locul folosit la jocurile olimpice sau echivalentul lor, unde judecătorul (împăratul) oferea atleților trofeele. Tronul de judecată nu era un loc al penalizărilor, ci un loc al răsplătirilor. Cuvântul judecată aici se referă la momentul în care Domnul exprimă ceea ce El a simţit legat de felul în care l-ai iubit, ascultat pe acest pământ. Nu este un loc al pedepsei, cu toate că există o pedeapsa intrinsecă, este o evaluare şi o răsplătire a felului în care ai folosit ceea ce ai primit, Nu este o pedepsire, ci doar o conştientizare că puteai să ai mai mult dacă erai mai receptiv şi răspundeai chemării Lui. Durerea se produce văzând ceea ce puteam să realizăm.

Fiecare dintre noi vom da socoteală legat de ceea ce El ne-a dăruit. Vestea bună este aceasta. El ne dă fiecăruia diferite abilităţi şi capacităţi. Din punct de vedere fizic, emoţional, mental, financiar, circumstanţe ale vieţii, fiecare avem diferite capacităţi. Vestea cea bună este că Dumnezeu nu te va evalua pe baza abilităţilor pe care nu le ai. Ştiu pe unii care sunt atât de îndureraţi pentru ceea ce nu au. Exemple: - nu sunt atât de deştept să fiu învăţător biblic, nu sunt destul de puternic, nu am asta, cealaltă... şi sunt atât de îndureraţi din pricina a ceea ce nu au încât nu pot folosi ceea ce au. Tronul de judecată aduce totul în echilibru. Cei care nu au avut atât de multe înzestrări, dacă vor fi credincioşi la ceea ce au primit pot avea o răsplătire mai mare decât cei care au avut daruri şi înzestrări mari.

Tronul de judecată este locul în care suntem evaluaţi, iar apoi răsplătiţi. Singura penalizare este regretul că nu ai folosit potenţialul care ţi s-a dat, la maxim. Unii spun că nu le pasă de răsplăţile Domnului. Probabil că nu le înţeleg şi de aceea nu le vor. Dacă ai înţelege ce înseamnă a fi răsplătit îţi va păsa. Interesant este faptul că Domnul Isus a vorbit mai mult despre răsplătiri, mai mult decât oricine altcineva în Scripturi. Vrei să îmi spui că Domnul Isus a greşit învăţându-ne şi motivându-ne cu privire la ele? Ce sunt răsplătirile?

1.Răsplătirile sunt expresia a ceea ce Domnul Isus simte legat de felul în care îl iubeşti. Sunt multe tipuri de răsplătiri de aceea citez doar câteva:
- vom fi răsplătiţi în mod diferit (Matei 5:19, 1Corinteni 15:41-42)
- diferite străluciri ale hainelor (Matei 17:2, Apocalipsa 15:6; 19:8) leukos în greacă, termenul pentru alb se referă şi la strălucire
- diferite funcţii (preoţi, autorităţi diferite)
- cununi (stefanos - cununa biruinţei, diademata - cununa conducerii)
- diferite nivele de comuniune cu Domnul Isus.

În esenţă răsplătirile sunt expresia Domnului Isus în legătură cu ceea ce simte de modul în care L-ai iubit.

2.Sunt legate de modul în care vom lucra în apropiere de El. Nu vreau o răsplată ca să am o poziţie de autoritate faţă de tine. Unii cred că răsplătirile sunt pentru a merge din loc în loc şi a arăta altora câtă putere au. Acel punct de vedere legat de răsplătiri este greşit. Noi nu vrem astfel de răsplătiri. Dar răsplătirile Lui vor fi în legătură cu a lucra în apropiere de El, într-o relaţie strânsă cu El bazat pe felul în care am trăit pe acest pământ. Nu se referă la a fi deasupra altora, ci la a fi mai aproape de El. Nu se referă la a fi superior altora, ci se referă la Domnul Isus exprimându-şi felul în care El simte că tu l-ai iubit deoarece El are totul înregistrat legat de viaţa ta.
Eu vreau să trăiesc în aşa fel încât să fiu încununat de către El. Sunt 9 versete în Noul Testament în legătură cu primirea cununilor. Cununile nu sunt sinonimul mântuirii. Nu toţi credincioşii vor primi cununi. Dar eu trăiesc pentru a primi o cunună. Unora El le va pune o cunună pe cap, care este expresia felului în care El simte că aceştia l-au iubit pe pământ. Iar acest lucru va rămâne pe vecie.

Din perspectiva mea majoritatea credincioşilor nu vor primi acea cunună. Visul meu este să primesc o astfel de cunună ca simbol al faptului că L-am iubit (Iacov 1:12). Cu siguranţă că toţi vor avea acces la inima Lui în eternitate însă mulţi vor fi mai aproape decât alţii în comuniune cu El.

Darul fără plată este mântuirea deoarece este lucrarea Domnului Isus. Noi nu putem să ne câştigăm mântuirea deoarece este un dar fără plată. Dar suntem răsplătiţi pe baza faptelor noastre. Intrarea ta în ceruri e pe baza a ceea ce El a făcut. Dar poziţia în ceruri este pe baza a ceea ce tu faci. Intrarea în cetatea eternă este pe baza a ceea ce El a făcut la cruce. Poziţia, felul în care vei funcţiona este pe baza a ceea ce tu ai făcut pe pământ după ce ai primit mântuirea. Oamenii au această confuzie legată de fapte. Mulţi spun această frază pe jumătate reală pe jumătate falsă: „Pe mine nu mă interesează faptele..." Da? Depinde la ce te referi când spui acest lucru. „Nu frate, eu sunt cu harul..." Dacă te referi la faptul că nu îţi poţi cumpăra mântuirea sunt de acord cu tine. Dacă te referi la faptul că nu te interesează de poziţia pe care o ai în veacul viitor te înşeli.

Faptele tale chiar contează. Nu te ajută să intri în cetate, dar determină rolul tău în cetate. Şi cu siguranţă nu îl vei putea manipula pe Domnul Isus.

Răsplătirile sunt pe baza răspunsului inimii tale faţă de abilităţile pe care le-ai primit.

Matei 16:27 – „fiul omului va veni şi atunci când El va veni va răsplăti pe fiecare în acord cu faptele lui." Vei intra în cetatea sfântă fără plată, dar vei fi răsplătit pe baza faptelor tale. Mai târziu în Apocalipsa Domnul apare înaintea lui Ioan şi îi spune acelaşi lucru: Apocalipsa 22:12 - Domnul Isus crede că faptele tale sunt foarte importante.

Noi nu suntem răsplătiţi în acord cu viziunea vieţii noastre. Nu suntem răsplătiţi pe baza planurilor noastre. Mulţi au o viziune a vieţii extraordinară. Vor să schimbe lumea, să fie adânc înrădăcinaţi în Domul, să fie oameni ai rugăciunii, să opereze în daruri, să schimbe oraşe... uau ce viziune a vieţii! Pe viziune au un 10+. Care e planul? „Voi da toţi banii la săraci, îi voi da timpul meu, voi fi slujitor, voi studia, voi creşte în rugăciune, în dragoste. Uau, 10 cu +

Faină viziune, fain plan. Domnul Isus răsplăteşte aceste lucruri. Intențiile noastre contează, dar nu aduc răsplătiri. El nu ne răsplăteşte pe baza intențiilor noastre, ci pe baza faptelor. Doar ceea ce facem va primi o răsplată. El ne răsplăteşte pe baza a ceea ce facem, nu pe baza a ce plănuim să facem.

2 Corinteni(5:9-10) Să vreau să urmărim logica apostolului Pavel

Pavel ne vorbeşte despre ceea ce îl motivează pe el acum. Pavel ştia că frica de Domnul este peste el la gândul că ceea ce face în fiecare zi rămâne scris pentru eternitate. El mărturisește că le spune altora despre acest lucru deoarece este cel mai important lucru pe care ei trebuie să-l cunoască. A-ţi trăi prezentul în lumina viitorului. Pavel vrea să îi convingă pe alţii legat de cât de importantă este acea zi pentru el. Apoi Pavel spune ceva foarte profund:

„Căci noi suntem cunoscuţi de către Dumnezeu" - Pavel spune că el este foarte conştient că Domnul cunoaşte pe deplin orice lucru pe care noi îl facem. El vede dorinţele inimii noastre, fiecare act mic al ascultării. Nimic nu este trecut cu vederea de către Dumnezeu. Orice lucru ai făcut este foarte bine cunoscut de către Dumnezeu. Acest lucru îl motivează pe Pavel. Domnul vede atunci când spui NU poftelor firii pământeşti, ispitelor, mândriei când nimeni altcineva nu vede, totuşi Dumnezeu vede.

Pavel spune: Facem din aceasta ţinta noastră: pentru a-i fi plăcuţi.

Scumpilor care este ţinta vieţilor noastre? Când Pavel spune: ţinta mea, el se referă la visul nr.1 din viaţa lui. Fiecare persoană are un vis nr.1,visul care este mai mare decât orice alt vis. Noi nu avem doar un vis, ci mai multe. Şi toate pot fi bune...

Dar este un vis care este deasupra tuturor celorlalte. Majoritatea visează la bani mai mulţi, lucrări mai mari, să se îndrăgostească şi să aibă căsnicii de succes. Toate acestea sunt bune, însă ar trebui să fie secundare. Soţilor o să vă iubiţi mai mult soţiile dacă Isus e nr.1 în vieţile voastre. Nu veţi pierde nimic în căsnicie dacă sunteţi în clocot pentru Dumnezeu. Pavel spune că este visul său nr.1 acela de a-i fi plăcut lui Dumnezeu. Dorinţa cea mai mare pentru Pavel este aceea ca prima poruncă să fie prima în viaţa lui. Fiecare om are un vis primar în viaţa lui. Locurile spre care ţinteşti te vor avantaja sau dezavantaja la maxim în umblarea ta pe pământ.

Fă din Domnul ţinta nr.1 a vieţii tale.

Pavel ne spune de ce a făcut din asta ţinta lui nr.1: Deoarece trebuie să ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu pentru a-i da socoteală. De aceea se pregăteşte pentru acea zi. El nu foloseşte în sens negativ această zi, ci se referă pur şi simplu la ziua răsplătirii sale.

„Noi suntem bine cunoscuţi de către Dumnezeu". Pavel ştia că ochii Domnului sunt peste el. Pavel ştia că până şi cel mai mic lucru este important în ochii lui Dumnezeu.

Tu în faţa cărei audienţe trăieşti şi aplauzele cui le doreşti? Evrei 6:10 - Dumnezeu nu va uita nici unul dintre actele de slujire pe care le-ai făcut din dragoste pentru Isus. Acum rata de schimb este cea mai mare pentru noi. Poţi sluji înaintea lui Dumnezeu şi acest lucru să fie răsplătit cu vârf şi îndesat în veşnicie. El răsplăteşte atât mult ceea ce noi facem atât de puţin! Răsplătirile sunt evaluarea dragostei noastre faţă de El.