Jelind în rugăciune

...să vă umpleţi de cunoaşterea deplină a voii Lui (Coloseni 1.9)

Ceea ce avem nevoie în ziua de azi, ca oameni care urmărim voia lui Dumnezeu, este să trăim pe pământ, având o mentalitate a cerului. Patrioţii adevăraţi sunt cunoscuţi pentru o solidă cunoaştere a valorilor unei anume ţări şi a duhului înfocat pentru apărarea lor, creştinii adevăraţi sunt cunoscuţi pentru o profundă cunoaştere a voii lui Dumnezeu şi duhul înfocat care îi conduce să poarte poverile din inima lui Dumnezeu.

Când cunoşti voia lui Dumnezeu ai duh aprins faţă de ceea ce contează cu adevărat pentru El, imoralitatea nu mai este un simplu aspect al societăţii noastre, compromisul nu mai este o cale spre o viaţă mai bună. Cunoaşterea deplină a voii sale nu este o experienţă mistică, filosofică, ci o reală unire a voii noastre cu voia Lui, sau mai bine zis, alinierea voii noastre la voia lui.

Tragic dar real, prea puţini dintre creştini cunosc voia deplină a voii lui Dumnezeu cu privire la avorturi. Iar dacă ştiu ceva din voia Lui cu privire la acestea, fie ignoră, fie „nu intră în dispute" (voia lui Dumnezeu întotdeauna dă naştere la controverse aprinse).

Avem nevoie de o mentalitate nouă.

Avem nevoie de un duh aprins pentru ceea ce este important inimii lui Dumnezeu.

Trebuie să agonizăm, să bocim în duhurile noastre atunci când această voie a lui nu se împlineşte în mijlocul nostru. Avem nevoie să ne dezbrăcăm de orice gândire omenească failibilă şi să fim transformaţi prin reînnoirea minţii noastre.

Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia, care zice: „Un ţipăt s-a auzit la Rama, plângere, jelire şi mari bocete: Rahela îşi jelea copiii şi nu vroia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau." (Matei 2.17-18)

Proorocia lui Ieremia se împlineşte în zilele împăratului Irod, care în nebunia lui porunceşte genocidul pruncilor din Betleem. Toţi pruncii de parte bărbătească sub doi ani sunt ucişi pentru ca împăratul să îşi păstreze tronul. Prin lege, pruncii suferă de o moarte violentă, de dragul bunăstării.

Oricât de incomod ar suna, trăim în zile ca şi ale Betleemului din vremea lui Irod. Avorturile nu reprezintă nimic mai mult decât genocid legalizat, de dragul bunăstării (fie materiale, fie intelectuale). Din anul 1990, odată cu legalizarea avorturilor în România, peste 15 milioane de prunci au fost ucişi din varii motive, începând de la păstrarea carierei, până la păstrarea siluetei. Pruncii României au suferit o moarte violentă, îngăduită de lege. Cum răspundem noi care susţinem că suntem cunoscători ai Cuvântului şi voii lui Dumnezeu.

Creştinii adevăraţi sunt cunoscuţi pentru o profundă cunoaştere a voii lui Dumnezeu şi duhul înfocat care îi conduce să poarte poverile din inima lui Dumnezeu. Creştinii care cunosc voia lui Dumnezeu şi simt poverile din inima Lui, nu vor sta nepăsători în faţa acestor lucruri şi cu siguranţă nu îşi vor trăi viaţa departe de mijlocire. Ceea ce avem nevoie este jalea Rahelei, o atitudine în mijlocire asemănătoare cu strigătul ei.

„...Rahela îşi plângea copiii şi nu vroia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau." (Mat. 2.18)

„Pentru că nu mai erau" este o realitate pe care trebuie să o îmbrăţişăm când vie vorba de avort. Irod caută să-L ucidă pe Isus, punând capăt „din faşă" ameninţării. Sunt convins că această acţiune a fost inspirată demonic, mândria şi lăcomia lui Irod de a-şi păstra tronul deschizând în inima lui o uşă puterilor întunericului. Mă întreb câşi scriitori, pictori, muzicieni, mame de succes, taţi iubitori nu au pierit, înainte de vreme, printre cei 15 milioane de prunci avortaţi. Ca şi în cazul proorocului Isaia, Dumnezeu are planuri mari pentru fiinţa umană (vezi Ieremia 1.5), planuri împotriva cărora noi putem veni prin alegerile noastre.

Trebuie să pricepem gravitatea faptului că milioane de prunci nu mai sunt.

Trebuie să jelim cu mari bocete lipsa a ceea ce am ucis ca naţiune.

...plângere, jelire şi mari bocete..." (Mat. 2.18)

De ani de zile ca şi creştin practicant, nu am auzit în biserici vreo predică pe marginea problemei avorturilor. Acest fapt nu reprezintă nimic altceva decât starea noastră şi lipsa conexiunii cu ceea ce e în inima lui Dumnezeu. Faţă de ceea ce Dumnezeu iubeşte cel mai mult în creaţia Lui, omul, suntem nepăsător. Cred că cu fiecare avort, cu fiecare intenţie de a avorta, cu fiecare atitudine de nepăsare, în inima lui Dumnezeu este plângere, jelire şi mari bocete.

Ezechiel 22 descrie în detaliu ceea ce se petrece într-o cetate care varsă sânge nevinovat. Acest lucru se petrece sub protecţia legii, iar Dumnezeu promite judecată. Versetul 30 poartă în sine greutatea inimii lui Dumnezeu în faptul că nu este nimeni care să stea în spărtură, mijlocind pentru cetate astfel încât aceasta să nu fie judecată. Atâta vreme cât duhurile noastre nu sunt apăsate de această povară, nu putem să ne aliniem suspinului din inima Domnului pentru ţara noastră.

Dumnezeu caută mijlocitori în a căror fiinţă să fie plângere, jelire şi mari bocete pentru avorturi, oameni care văd criza care există în mijlocul cetăţii noastre, cunosc inima lui Dumnezeu şi mijlocesc în duhul Rahelei pentru cei care nu mai sunt. Chemarea noastră este să fim asemenea cu Epafra (4.12) care se lupta (în greacă, agoniza) în rugăciune pentru coloseni, luptând în mijlocire pentru ca voia lui Dumnezeu să se facă în România în ceea ce priveşte avortul.