Puterea unei vieţi focalizate (partea 1)

Mulţi oameni nu urmăresc lucrurile pe care ar dori să le caute, nu-şi pot dezvolta trăirea şi duhul deoarece nu ştiu de unde să înceapă, neavând un plan de acţiune. Să-ţi faci un plan de acţiune este simplu. Odată ce l-ai realizat însă acest aspect face diferenţa în lume. Este vorba despre un plan de acţiune care să cuprindă toate sferele şi domeniile vieţii tale Chiar dacă nu îl vei respecta în totalitate, ci numai 80% e minunat.. Chiar şi 70% dintr-un plan înseamnă mai mult decât 100% din nimic. Mulţi oameni din Împărăţia lui Dumnezeu nu au un plan de acţiune, împlinind 100% din nimic, trăiesc în confuzie, nu au viziune şi un plan de bătaie. Aici nu este vorba doar de domeniul spiritual – în orice domeniu ai nevoie de o viziune, scopuri şi un plan de acţiune.

Proverbe 29.18: „Acolo unde nu este revelaţie, poporul este fără frâu."

Avem nevoie de viziune, avem nevoie de revelaţie. Avem nevoie de claritate cu privire la cine suntem în planurile lui Dumnezeu. El vrea să te ajute să înţelegi cine eşti ca şi preaiubit al Lui, cine eşti din punct de vedere al scopului Său cu tine şi ceea ce El vrea ca tu să faci. Dumnezeu vrea să te înveţe cum să-ţi trăieşti viaţa şi cum să-şi foloseşti resursele vieţii. Şi El are un plan rezervat ţie în aceste domenii. Cea mai importantă resursă a vieţii este timpul tău, apoi banii tăi, talentele... Dumnezeu are o viziune cu privire la cum să-ţi petreci viaţa şi să-ţi investeşti resursele vieţii. Cu alte cuvinte, Dumnezeu are o viziune cu privire la cum să-ţi trăieşti timpul. Îţi va lua ceva vreme pentru a vedea clar această viziune, de aceea este nevoie să o abordezi în mod sistematic.

Viziunea se referă la imaginea de ansamblu, completă, pentru viaţa ta. La scară mai redusă, se regăsesc scopurile vieţii. Pentru a-ţi putea împlini viziunea, ai nevoie de câteva scopuri care să te ajute în împlinirea ei. Aceste scopuri pot fi evaluate, le poţi defini, le poţi atinge într-o manieră concretă. Scopurile servesc viziunii tale. Urmează apoi un plan de acţiune, o serie de paşi care te pot ajuta să-ţi împlineşti scopurile. În cele din urmă avem programul. Dacă nu ai un program în acord cu planul de acţiune, un plan de acţiune în acord cu scopurile şi scopuri nesupuse viziunii, „vagabondăm" pierzându-ne viaţa şi resursele ei.

Banii reprezintă puterea, timpul însă reprezintă viaţa. Dumnezeu ţi-a dat atât de mult timp cât să împlineşti planurile Lui. Dacă îţi pierzi timpul, tu îţi pierzi de fapt viaţa. Chiar mai dureros de atât este să îţi ratezi destinul. Oamenii fără o viziune şi un scop în viaţă sfârşesc prin a-şi rata destinul. Să pierzi câteva ore nu e chiar aşa de rău, să îţi pierzi însă destinul e ceva ce cu siguranţă nu-ţi doreşti. Îţi ratezi destinul ratându-ţi orele preţioase. Dacă nu îţi rânduieşti timpul în mod eficient (nu perfect), nu vei intra în destinul pregătit ţie. S-ar putea să găsim vreo excepţie între o mie de cazuri. Cuvântul spune clar că unul dintre aspectele cruciale al intrării în destinul tău este abilitatea de a dezvolta o deprindere şi un caracter puternic în a-ţi rândui timpul. Totul ţine de caracter şi deprindere. Aceasta poate fi dezvoltată la fel ca şi caracterul, se dezvoltă precum cântatul la pian. Dacă practici acest lucru, poţi să îl faci din ce în ce mai bine. Această deprindere nu este ca un reflex, ci trebuie dezvoltată. A-ţi administra cu înţelepciune timpul este sinonim cu a avea pasiune pentru destinul tău. De multe ori oamenii vorbesc cu pasiune despre trecutul lor, însă sunt superficiali în ceea ce priveşte planificarea timpului lor, ignorând astfel linia care trebuie să le unească pe cele două.

Un lucru înfricoşător este regretul. Cine ar vrea să stea înaintea Domnului având regrete în inimă? Cine ar vrea să stea înaintea lui Dumnezeu şi să spună „Mi-aş dori să fi făcut lucrurile total diferit." Cu siguranţă vom spune că am fi vrut să facem asta într-un fel şi cealaltă într-altul... însă acest aspect nu trebuie să constituie o temă majoră în momentul în care stăm înaintea Domnului. A-ţi petrece viaţa diferit înseamnă a-ţi petrece timpul diferit. Provocarea este să îţi pui de-o parte un timp în care să îţi aşezi aceste lucruri în mintea şi în inima ta, iar apoi să dezvolţi această realitate în viaţa ta de zi cu zi. Dacă nu devine o parte a vieţii tale zilnice, destinul tău nu-şi va găsi împlinirea.

Trebuie deci să vedem imaginea de ansamblu (viziunea). Acolo unde nu este revelaţie, planurile lui Dumnezeu nu vor fi împlinite. Nu e nevoie de o vizitare angelică (un înger care să îţi spună că eşti asta şi trebuie să faci asta), poţi avea parte de o descoperire simplă şi profundă cu privire la dorinţa ta de a fi un slujitor dedicat. Isus a spus că cel care vrea să fie cel mai mare între noi trebuie să fie slujitorul tuturor. Ziua judecăţii este cea care ne face pe toţi egali. Împăraţi şi sclavi, ţărani şi prinţi, toţi vom fi în același loc şi doar un singur lucru contează. Nu va conta cine ai fost, pe cine ai întâlnit, cât de mare a fost mulţimea înaintea căreia ai predicat, cât prestigiu ai câştigat, ci cât de mult ţi-ai investit viaţa în slujire efectivă. Este vorba de modul în care ţi-ai rânduit timpul. Vei fi un slujitor mult mai eficient dacă vei lua aminte la felul în care îţi petreci viaţa. Dacă vrei să fi un slujitor, atunci rânduieşte-ţi timpul. Astfel, eficienţa ta pe acest pământ va creşte.

Asta este ceea ce spune proverbul: dacă nu ai o viziune cu privire la viaţa ta, vei fi lipsit de frâu. În loc de „fără frâu" pune construcţia „îţi vei pierde viaţa". Vei cheltui moştenirea ta. Fără o viziune clară, îţi vei cheltui moştenirea, îţi vei rata destinul, îţi vei distruge viaţa. Vei fi lipsit de frâu. Fără o viziune, nu vei ştii pentru ce trăieşti.

Dacă vrei oameni dedicaţi şi disciplinaţi, dă-le o viziune. Problema absolută a disciplinei este lipsa de viziune. Dacă vor avea o viziune, oamenii nu vor fi lipsiţi de frâu. Viziunea va progresa. Ea constituie mecanismul care ne mişcă inima şi care ne fereşte de a ajunge fără frâu. Dacă nu au o revelaţie cu privire la ceea ce ar trebui să facă în viaţa aceasta, oamenii vor fi lipsiţi de frâu cu privire la modul în care îşi petrec timpul, îşi vor petrece viaţa crezând că sunt călăuziţi de Duhul Sfânt, însă în marea majoritate a timpului nu sunt. Este o chestiune care priveşte modul în care îţi guvernezi viaţa, o problemă de disciplină, de focalizare. Dumnezeu vrea să trăieşti în căile Lui, nu să deschizi uşi prin manipulare sau mită, ci prin a-ţi rândui timpul astfel încât să excelezi în ceea ce Domnul are pentru tine, în a-ţi cultiva timpul, slujirea, rugăciunea, îndemânările cu privire la ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci. Îndemânările se dezvoltă într-un duh de rugăciune, slujire, învăţând Cuvântul, învăţând instrumentul, meseria ta... sunt atât de multe lucruri pe care trebuie să le învăţăm.

Opusul lipsei de frâu este, evident, înfrânarea. Omul care are viziune, are anumite îngrădiri. Ştie cum să rămână în frâu.