stampila-ihop-200px

IHOP-TM | viziune - fundamente

În Casa de Rugăciune noi suntem onorați și privilegiați să fim parte a mișcării globale de rugăciune zidind-o prin aportul nostru zilnic aici în Timișoara. Ne rugăm pentru oprirea avorturilor și traficului uman în România, zidirea Bisericii lui Cristos în revelație și umblare cu Domnul, trezire spirituală în țara noastră, răspândirea focului evanghelistic printre studenți. Mijlocim pentru poporul Israel și binecuvântăm guvernanții României.

David şi închinarea cerească

A venit o vreme în viaţa lui David când acest om pasionat pentru lucrurile lui Dumnezeu a făcut o juruinţă cu mare impact pentru omenire: aceea de a-şi dedica viaţa zidirii unei locuinţe pentru Dumnezeu. O locuință pentru Cel Preaînalt nu este doar o idee extravagantă, ci reprezintă un loc în care prezenţa lui Dumnezeu se manifestă într-o măsură neobişnuită, într-o anumită locaţie pe pământ. Putem afirma că lucrarea vieţii lui David a fost aceea de a aşeza o locuinţă pentru Dumnezeu, la Ierusalim, în timpul generaţiei sale. Psalmul 132, versetele 1-8 ne descoperă anumite aspecte în legătură cu aceasta:

Doamne, adu-Ţi aminte de David şi de toate necazurile lui! Adu-Ţi aminte cum a jurat el Domnului şi a făcut următoarea juruinţă Puternicului lui Iacov: „Nu voi intra în cortul în care locuiesc, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc, nu voi da somn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele, până nu voi găsi un loc pentru Domnul, o locuinţă pentru Puternicul lui Iacov"... Scoală-Te, Doamne, vino la locul Tău de odihnă (Ps. 132.1-8)

Juruinţa lui David exprimă devotamentul său extravagant pentru a-L căuta pe Dumnezeu cu toate resursele sale: timp (Ps. 27.4), post (Ps. 69.7-12) şi bani (1 Cron. 22.14). De asemenea tiparul pe care el l-a urmat în zidirea acestei locuinţe urmăreşte ceea ce el a primit ca revelaţie cu privire la sanctuarul ceresc al lui Dumnezeu (1 Cron. 28.11-19).

Apocalipsa 4-5 ne descoperă faptul că închinare din jurul tronului ceresc este necontenită, iar închinătorii se aliniază, în mijlocire, cu voia lui Dumnezeu. Primul lucru de care David se ocupă după ce devine împărat este să înfiinţeze un loc al închinării şi mijlocirii continue: cortul lui David (2 Sam. 6). Funcţionarea acestui cort se desfăşura după un model important pentru noi.

David aşează leviţi în jurul Chivotului (Tronul şi prezenţa lui Dumnezeu) pentru a se închina lui Dumnezeu. El însărcinează 4.000 de muzicieni susţinuţi financiar, 288 de cântăreţi şi 4.000 de portari (1 Cron. 23.5, 25.7). În acelaşi timp, David i-a sprijinit financiar pe aceşti cântăreţi, astfel încât singura lor slujbă şi concentrare să fie închinarea înaintea Domnului (1 Cron. 9.33). Porunca lui David cu privire la desfăşurarea închinării necurmate a fost ca răspuns în a respecta orânduielile cerești cu privire la închinare, după cum i-a fost descoperit de Dumnezeu (2 Cron. 29.25; 35.4, 15; Ezra 3.10; Neemia 12.45).

Extravaganţa lui David în sprijinirea lucrării Domnului se observă clar în dărnicia lui. Pe lângă sprijinul financiar oferit închinătorilor, David investeşte peste 340 miliarde RON (preţul din zilele noastre) în Casa lui Dumnezeu (1 Cron. 22.14). Un talant cântăreşte 36 kg, David dăruind astfel 3.600 tone de aur şi 36.000 tone de argint pentru Casă.

La vremea sa, împăratul Solomon respectă aceleaşi orânduiri ca ale tatălui său (2 Cron. 8.14). Ori de câte ori Israelul se îndepărta de la Dumnezeu, El ridica

reformatori spirituali care să restaureze închinarea necontenită de la Templu. Fiecare trezire spirituală (şapte la număr) din vremea împăraţilor, în Vechiul Testament avea o legătură directă cu restaurarea închinării davidice (2 Cron. 29:25-27; 35:3-15; Ezra 3:10-11; Neh. 12:47; Neh. 12:24, 45; 2 Chr. 23:16-18; 20:19-28).

Dorinţa lui Dumnezeu pentru a primi închinare pe pământ ca şi în cer nu s-a schimbat. Ori de câte ori ne rugăm „facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ" trebuie să conştientizăm că aceasta include şi tiparul închinării cereşti. Orânduielile cu privire la închinare, pe care dumnezeu le-a poruncit lui David sunt valide şi astăzi şi în veşnicie – închinători şi cântăreţi în Casa Domnului, având diverse expresii în diverse culturi şi generaţii. În sprijinul acestui aspect, Amos a proorocit restaurarea Cortului lui David (Amos 9.11).

Foarte important de observat este legătura dintre acest model al închinării şi Vremurile din Urmă. Privim la marile centre politice ale lumii, comitete, preşedinţi, parlamente şi le considerăm ca fiind locul în care se iau deciziile importante pentru această lume. Centrul guvernamental al universului este însă mişcarea de rugăciune, mijlocirea aliniată voinţei cereşti. Mişcarea de rugăciune a Vremurilor din Urmă joacă un rol important în desfăşurarea evenimentelor dramatice al sfârşitului (Apoc. 5.8). Potirele cu rugăciunile sfinţilor sunt pline înaintea declanşării judecăţilor divine.

Isaia a proorocit despre o mişcare de rugăciune care va continua necurmat până când Isus se întoarce şi va face Ierusalimul o laudă pe pământ (Isa. 62.6-7). Dumnezeu promite că ridică astfel de mijlocitori care nu vor tăcea zi şi noapte. Acelaşi prooroc vorbeşte despre închinarea prin cântare profetică înaintea întoarcerii lui Isus (Isa. 42.10-15). Scriptura vorbeşte clar despre faptul că sfinţii din Vremurile din Urmă vor fi implicaţi în cea mai mare mişcare de închinare globală din întreaga istorie:

Laudele lui Dumnezeu să fie în gura lor, şi sabia cu două tăişuri, în mâna lor, ca să facă răzbunare asupra neamurilor şi să pedepsească popoarele; să lege pe împăraţii lor cu lanţuri, şi pe mai marii lor, cu obezi de fier, ca să aducă la îndeplinire împotriva lor judecata scrisă! Aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii Lui. Lăudaţi pe Domnul! (Ps. 149.6-9)

Îşi înalţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului... De la marginile pământului auzim cântând: „Slavă Celui Neprihănit!" (Isa. 24.14-16)

Aceste aspecte ar trebui să fie centrale vieţii noastre. În zilele noastre Duhul ridică oameni pe care îi însărcinează cu acelaşi strigăt care era şi în inima lui David: Nu voi intra în cortul în care locuiesc, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc, nu voi da somn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele, până nu voi găsi un loc pentru Domnul. Fie ca să primim revelaţie tot mai profundă în ceea ce priveşte inima lui Dumnezeu pentru locul în care ne aflăm.