stampila-ihop-200px

IHOP-TM | viziune - fundamente

În Casa de Rugăciune noi suntem onorați și privilegiați să fim parte a mișcării globale de rugăciune zidind-o prin aportul nostru zilnic aici în Timișoara. Ne rugăm pentru oprirea avorturilor și traficului uman în România, zidirea Bisericii lui Cristos în revelație și umblare cu Domnul, trezire spirituală în țara noastră, răspândirea focului evanghelistic printre studenți. Mijlocim pentru poporul Israel și binecuvântăm guvernanții României.

Vrednicia lui Isus ca temelie a Casei de Rugăciune

Deseori oamenii vin şi întreabă: De ce faceţi ceea ce faceţi? Ce stă în spatele acţiunilor voastre? De ce o casă de rugăciune?

Răspunsul e simplu, dar profund (ah, de l-am pătrunde tot mai mult!): pentru că Isus este vrednic! Câţi dintre noi nu rostim rugăciunea Tatăl Nostru şi câţi dintre noi înţelegem cu adevărat cerinţa pe care o exprimăm în cuvintele „facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ"? Cred că ochii înţelegerii apostolului Ioan au fost şi mai luminaţi în urma descoperirii primite în sala Tronului lui Dumnezeu.

Apocalipsa 4 începe cu o uşă deschisă în cer şi invitaţia apostolului de a arunca o privire la tainele cereşti. Ochii lui sunt umpluţi de panorama Tronului şi a culorilor, a fiinţelor şi a maiestăţii Celui care stă pe Tron. În mijlocul indescriptibilului şi a închinării continue înaintea lui Dumnezeu, a desfăşurării planului lui Dumnezeu pentru pământ, răsună o întrebare tăioasă:

„Cine este vrednic? Cine este vrednic să ia cartea şi să-i rupă peceţile? Cine este vrednic să administreze planurile lui Dumnezeu?"

În timp ce Ioan plânge şi cerul tace, Leul din seminţia lui Iuda, Mielul cel junghiat ia sulul şi primeşte închinare (Apocalipsa 5.1-10).

Isus este vrednic. Nimeni altul, nici in cer, nici pe pământ, nici sub pământ. Isus este vrednic!

Unul dintre cele mai uimitoare aspecte ale acestei scene se regăseşte în cuvintele cântării noi, adusă înaintea lui Isus:

Şi cîntau o cîntare nouă, şi ziceau: „Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pămînt!" (Apoc. 5.9-10)

De mii de ani de când îngerii cântă înaintea Fiului, de mii de ani de revelaţie a slavei, puterii, măririi, bogăţiei, strălucirii, Isus este privit şi mărturisit ca fiind vrednic datorită unei lucrări săvârşite în dreptul nostru, al oamenilor. Isus este vrednic pentru că a răscumpărat oameni, le-a dat un statut şi o moştenire. Şi cerul Îl găseşte vrednic. Cerul Îl găseşte vrednic pe Isus pentru o lucrare pe care El a realizat-o pe pământ. Observă ceea ce pasajul spune: nu vorbeşte despre infinitatea Lui nici despre transcendenţa Lui nici despre măreţia Lui ca şi Creator. Apocalipsa 5 ni-L descoperă pe Isus vrednic pentru o lucrare înfăptuită printre noi şi pentru noi. Întreaga suflare a cerului se închină la descoperirea vredniciei lui Isus. In fata puterii crucii, înaintea acestei puteri copleşitoare, orice fiinţă se pleacă la pământ şi recunoaşte că El este vrednic. El este vrednic pentru ceea ce a făcut, izbăvindu-ne, El, Mielul ispăşirii. El este vrednic şi are tot dreptul să primească lauda.

Trăim într-o vreme în care avem parte de prea puţină revelaţie a vredniciei lui Isus. Dar când o sa avem parte de această revelaţie, totul în fiinţa noastră se va schimba, valorile şi viaţa se vor transforma radical. Nu vorbesc despre informaţie, despre cuvinte care sună frumos şi încununează teologia. Vorbesc despre revelaţie care să ne aprindă inimile asemenea ucenicilor de pe drumul spre Emaus (Luca 24.32). Ridică Doamne o generaţie care să te găsească vrednic!

De ce să ne turnăm viaţa înaintea Lui? Pentru că Isus este vrednic. De ce o casă de rugăciune? Pentru că Isus este vrednic. Turnându-ţi viaţa înaintea Lui, slujind cu toată fiinţa ta pe Domnul nu reprezintă o jertfă, ci răspunsul pe care îl dai vredniciei Lui. Dacă Îl vezi pe Isus vrednic, inima ta se implică în slujirea Lui, dar dacă nu Îl vezi vrednic, inima ta o să poarte corvoada datoriei înaintea Lui. Oamenii care Îl văd vrednic pe Isus sunt cei mai periculoşi oameni de pe pământ, sunt cei mai periculoşi oameni pentru împărăţia întunericului. Oamenii care văd vrednicia lui Isus sunt oamenii care sunt devotaţi trup şi suflet căutării slavei lui Dumnezeu, oameni geloşi pentru gloria lui Dumnezeu, oameni aprinşi care vor ca toată gloria să fie a Celui care este vrednic.

Un adevăr şocant? Dumnezeu se foloseşte nu de oamenii care au cele mai multe daruri spirituale, care fac mari semne şi minuni, care urlă pe uliţă „Doamne, Doamne", ci pe aceia care se pun la dispoziţia Lui pentru că au ochii plini de vrednicia lui Isus. Cei cărora o să le vorbeşti despre vrednicia lui Isus o să Îl vadă vrednic doar dacă întâi El este vrednic pentru tine.

Aici este înţelepciunea: cine o să Îl găsească vrednic pe Fiul lui Dumnezeu? Ioan este uimit când întregul cer se proşterne înaintea Mielului. Avem o nevoie disperată de revelaţie a vredniciei Lui. Nu ştiu dacă fiecare dintre noi va avea parte de experienţa lui Ioan dinaintea Tronului, nu spun că este imposibil, dar ştiu că fiecare dintre noi poate avea parte de revelaţia lui Isus. Duhul Domnului este cel care cercetează tainele inimii lui Dumnezeu şi tot El este acelaşi care ni le descoperă nouă (2 Corinteni 2.9-12). Avem nevoie să fim puşi faţă în faţă cu realitatea Celui care a răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Său, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam şi a făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru.

De ce o casă de rugăciune? Pentru că Isus este vrednic.

Avem nevoie de un mediu, de un context in care oamenii sa-l vadă vrednic pe Isus. Un loc în care vrednicia Lui să fie la baza tuturor lucrurilor. Un loc în care oamenii sunt despărţiţi de orice element care le consumă viaţa, pentru a-L privi pe Dumnezeul cel Viu. Un pântece din care să se nască oameni bolnavi după slava lui Dumnezeu, oameni condiţionaţi de vrednicia lui Isus.

Ne rugăm ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ, aşa cum este în ceruri. Ne rugăm ca pământul să reflecte cerul, iar cerul ne arată scena din Apocalipsa 5. Cerul este saturat de închinarea care este adusă înaintea lui Dumnezeu iar când ne rugăm „facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ" nu avem de ales decât să ne aliniem designului din cer. Cerul îl vede pe Isus vrednic, voia lui Dumnezeu este ca pământul să îl găsească vrednic. Închinarea continuă necurmat în ceruri, voia lui Dumnezeu e ca pe pământ închinarea înaintea lui să fie necurmată.

I-am menţionat mai înainte pe îngerii care de mii de ani se pleacă în închinare înaintea lui Dumnezeu. În scriptură nu-i văd ca fiind fiinţe care se închină înaintea Lui pentru că sunt împinşi de la spate. În revolta lui, îl vedem pe Lucifer ca fiinţă cu voinţă proprie, cu drept de a alege să-i ofere sau nu slavă lui Dumnezeu. Îngerii nu se închină înaintea lui Dumnezeu din frică sau obligaţie, ci în timp ce primesc tot mai multă revelaţie a lui Dumnezeu, până acolo încât sunt nevoiţi să-şi acopere faţa cu aripile sau să se arunce la pământ înaintea Lui, creşte şi fascinaţia lor şi dorinţa de a se închina Lui. Îl văd pe Isus vrednic şi astfel i se închină de bunăvoie.

De ce o casă de rugăciune? Pentru că Isus este vrednic.

El este vrednic să primească închinare ca şi răspuns voluntar, al unei inimi dedicate Lui, faţă de ceea ce El a făcut în mijlocul nostru. Dorim un loc în care închinarea înaintea lui Dumnezeu să continue zi şi noapte ca şi răspuns al acestei descoperiri. Dorim un loc al închinării necurmate voluntare, în mijlocul oamenilor însetaţi după gloria lui Dumnezeu şi care îl văd vrednic pe Isus.